Durata: 5-9 ore
Diferenta de nivel: 1200m
Dificultate: dificil, cu o traversare expusa.
Big Sister este virful cel mai inalt dintre binecunoscutele virfuri numite Three Sisters din apropiere de Canmore si are inaltimea de 2936m.
Accesul este foarte usor, din Canmore urcam pe Spray Lake Road pe care-l parcurgem aproximativ 17 km pina ce ajungem la un loc pe partea stinga unde lasam masina.
Traseul incepe chiar de acolo urcind o mica panta unde dam de un drum parasit pe care il parcurgem pina intr-o vale, de obicei seaca, pe care o traversam incadrindu-ne pe partea stinga.
De aici incepe un urcus accentuat care nu ne lasa pina aproape de virf. De fapt tot traseul este unul sustinut fara prea multe portiuni unde ne putem relaxa.
|
Dupa ce trecem de valea seaca ne incadram pe o poteca firava ce incepe sa urce accentuat prin padure. Fara sa avem vreun loc de respiro cistigam altitudine repede. Inainte de a iesi din padure este un loc unde ne putem odihni, la umbra brazilor, deorece odata iesit din padure nu tare mai este loc unde sa ne ascundem la umbra.
Dupa ce iesim in golul alpin traseul continua pe o creasta stincoasa pe-alocuri un pic expusa si ajungem la prima saritoare un prag micut pe care trebuie sa-l escaladam. Ca si o incalzire la ce urmeaza, ajungem la un horn pe care trebuie sa-l descataram pina jos pe pragul de stinca. Aici este de mare folos o coarda, se poate asigura dupa un bradut. Ajunsi pe panta de grohotis incepem sa urcam din nou pe un grohotis destul de neplacut. Este bine sa ne indepartam de creasta din stinga noastra deoarece uneori cad pietre.
|
Dupa aproximativ 1-1 1/2 ore de grohotis ajungem in creasta de unde ni se deschide o panorama superba spre coridorul Canmore si toti muntii din jur.
Traseul se mai domoleste un pic urcind pe portiuni cu roca mai stabila uneori serpuind in citeva serpentine.
O tinem tot pe creasta si in scurt timp ajungem la un tanc proeminent de unde se vede virful. Acest tanc va trebui descatarat si el dar prizele sint din belsug asa ca nu este foate dificil, doar un pic expus.
|
Ne regrupam cu toti intr-o mica sa.
Portiunea care urmeaza este un traverseu pe stinga (nordica) al unui tanc urias si este foarte expus la alunecare atunci cind este cu zapada. In precedenta tentativa ne-am intors inapoi din acest punct deoarece nu am riscat sa trecem fara echipament adecvat. Deci cind este zapada nu este de recomandat continuarea traseului fara un sistem de asigurare.
De data asta nu era multa zapada si erau urme care ne dadeau o oarecare siguranta. Traversarea dureaza in jur de 15-20 min. si ne scoate chiar la baza urcusului final spre creasta de virf.
|
Urcusul final ne scoate intr-o creasta scurta ce duce la virf.
Panorama oferita este pe masura efortului depus, Mount Lougheed, Assiniboine, Windtower si Grotto doar unele dintre multele virfuri care se vad.
Am stat cam 30 minute pe virf tot admirind peisajul si savurind linistea muntelui. Vremea a fost foarte frumoasa cu soare si vint slab.
|
Traseul de intoarcere este acelasi, cu mare atentie de data asta la cataratul tancului si al hornului. In total traseul ne-a luat in jur de 8 ore cu un ritm lejer, petrecind inca o zi minunata in muntii.
Informatii utile despre traseu gasiti in cartea lui Alan Kane "Scrambles un the Canadian Rockies" pag.83.
Bafta.
|
|
|
